Pentru a-si schimba traiectoria de deplasare, orice autovehicul utilizeaza un sistem (mecanism) de directie. In mod practic, schimbarea directiei de deplasare a unui autovehicul este posibila prin asa-zisa bracare a rotilor. Bracajul are loc atunci cand rotile de directie (rotile directoare) isi schimba pozitia in raport cu planul longitudinal al autovehiculului.
Schimbarea directiei autovehiculului nu ar fi insa posibila fara existenta unei aderente intre anvelope si partea carosabila (calea de rulare). Practic, la efectuarea unui viraj vorbim intotdeauna despre distribuirea fortei de frecare in doua directii: pentru schimbarea directiei de mers si, in functie de situatie, pentru franarea sau accelerarea autovehiculului.
In afara cazului in care autovehiculul se deplaseaza pe traiectoria dorita, in timpul unui viraj pot aparea doua situatii: subvirarea sau supravirarea autovehiculului.
Subvirarea este un fenomen ce apare cel mai frecvent in cazul autovehiculelor cu motorul si putea motoare fata. Datorita faptului ca rotile puntii fata sunt atat directoare cat si motoare, are loc o suprasolicitare a acestora in timpul cat autovehiculul vireaza. Acest fenomen se amplifica pe masura ce forta de tractiune (sau, dupa caz, forta de franare) creste excesiv in timpul virajului. Cu alte cuvinte, o accelerare puternica sau o franare brusca efectuata in timpul virajului va provoca subvirarea autovehiculului (foto 1). Consecinta acestui lucru este pierderea aderentei dintre anvelope si calea de rulare, respectiv inscrierea autovehiculului pe o traiectorie necontrolata (deraparea acestuia).
Foto 1 – Subvirarea
Subvirarea poate fi combatuta prin simpla ridicare a piciorului de pe pedala de acceleratie (daca aceasta a survenit ca urmare a vitezei excesive in timpul virajului), respectiv prin evitarea franarilor bruste in timpul efectuarii virajelor.
Supravirarea este un alt fenomen de natura a duce la pierderea controlului autovehiculului in viraj si consta intr-o rotire a autovehicului in jurul axei sale (foto 2). Aceasta este o caracteristica specifica autovehiculelor cu rotile motoare pe puntea spate si apare ori de cate ori anvelopele isi pierd aderenta. Ca si in cazul subvirarii, fenomenul are loc in momentul cand conducatorul auto franeaza puternic in timpul virajului si este puternic accentuat de o uzura excesiva a anvelopelor sau de o parte carosabila alunecoasa. Pentru a intelege fenomenul supravirarii, inchipuiti-va un transfer al centrului de greutate catre partea din fata a autovehiculului, concomitent cu pierderea aderentei anvelopelor puntii spate.
Foto 2 – Supravirarea
Supravirarea autovehiculului se poate evita foarte usor prin abordarea virajelor cu o viteza moderata, concomitent cu evitarea franarilor bruste. Mai mult decat atat, conducatorii auto experimentati pot contracara efectele acestui fenomen printr-o manevra de contravirare efectuata exact in momentul in care autovehiculul supravireaza.
Atat subvirarea cat si supravirarea sunt doua fenomene destul de periculoase, in special pentru conducatorii auto neexperimentati. Acestea reprezinta unele dintre cele mai intalnite cauze ale pierderii controlului autovehicului in viraje, deraparii sau chiar parasirii partii carosabile, cu atat mai mult in situatiile in care partea carosabila nu prezinta o aderenta corespunzatoare.
Desi autovehiculele moderne sunt echipate cu diverse sisteme de control al stabilitatii (ESP, ESC etc.), pentru evitarea acestor fenomene se recomanda ca virajele sa fie abordate intotdeauna cu maxima prudenta si o viteza corespunzatoare, adaptata conditiilor de drum.
